Haos

Inceputuri?

Uffff… mda…

Era candva prin '91, intr-o atmosfera de debandada totala. Era haos.

Tocmai trecuse cruciada minerilor, in tara toata lumea era nemultumita.
Primise poporul salam, dar preturile urcau spre cer grabindu-se mai rau
ca echipa Ferarri spre finish. Muzical, tara mostenea sabloanele rock
comuniste si mascaradele festivalurilor concurs gata manevrate. Inainte
au existat vreo doua valuri de punk in Timisoara, unul pe la inceputul
anilor '80 si altul la sfarsitul acelorasi ani, dar nici un val nu a adus cu el
si o formatie, doar ascultatori.

Noi eram un grup de indivizi care faceam parte din al doilea val si frecam
menta cat era ziua de lunga la cafeneaua Taranistilor de langa Primaria
Veche. Nu din vreun motiv politic, ci pur si simplu pentru ca turcul Ali
facea o cafea tare buna si ieftina. Aici ne strangeam si incercam sa
punem la cale ceva, orice. Am reusit sa cream Miscarea Underground din
Timisoara. Aveam ganduri mari… eram optimisti… naivi…

Eu eram un ins care voia sa-si faca o trupa dar nu prea stiam cu cine si
cum. Era nevoie de o trupa care sa fie directa, sa spuna lucrurilor pe
nume. Erau multe trupe comerciale, si mai tarziu au aparut altele, care
au pornit cu o idee si mai apoi au cazut in patima banului, comertului,
dupa cum ne-o arata evolutia timpului. S-au vandut, pretinzand ca sunt pe
fatza.

Intr-o seara care promitea sa fie la fel de vida ca si celelalte pe care le
traiam in acea perioada, iata ca vine un individ (nu mai tin minte cine) si
ne anunta cu satisfactie in vene si cu ochii inrositi la gandul alcoolului, ca
stie un chef la care ne poate lipi pe toti. Ce mai tura -vura, am ajuns la
chef. Cand intru, lume beata, fum de-l puteai taia cu cutitul, vacarm. Dau
o tura sa vad cu cine pot linge niste beri si vodci. Intr-o camera era un
grup de oameni in mijlocul carora un individ grasut filosofa, mort de beat,
ceva neinteligibil despre anarhie si chestii din astea. I-am lasat si am
mers mai departe, pana cand am intalnit un tip care era la un pas de
coma alcoolica si am hotarat sa ne retragem in baie, unde ne-am bagat
in vana goala si am baut acolo pana dimineata, cu picioarele atarnand pe
marginea cadei.

La cheful asta a reiesit ca filosoful beat din camera si alcoolicul din vana,
forjeaza ceva „muzica" intr-un beci. In ziua urmatoare i-am vizitat in beciul
unde repetau: filosoful beat scotea niste sunete ca din drujba dintr-o
chitara cu alura de roata de rezerva de Trabant, iar alcoolicul din vana
batea niste tobe (pe care, cica, le furase de pe undeva), de ar fi starnit
invidia oricarui siouxie care ar fi vrut sa aduca ploaia.

Vazadu-i mi-am zis: "astia-s oamenii mei".

Asa a aparut prima trupa de punk din Romania, care mai tarziu a luat
numele de HAOS. Si asa curgeau repetitiile precum betiile (deh, panta
rei) prin beciuri, garaje, birturi. Uneori mai venea la repetitii un tip care
cica se afla in grad de rudenie (var sau asa ceva) cu careva de la Phoenix
(Kovaci, cred) si pe o jumica de tuica (furata din debaraua grasului) ne
invata sa cantam la toate instrumentele. Mai tarziu am cunoscut un tip
maniac sexual, caruia ii placeau limbile, metalul si Poli, dar stia sa urle
ca un bivol congolez, ceea ce noua ne-a placut fantastic. L-am manat la
voce.

In timpul asta, din cercul asta al nostru de prieteni au mai rasarit si alte
trupe de punk sau genuri apropiate. In oras incepea sa miste ceva. Da,
Timisoara a fost prima cloaca punkista din Romania si cand te gandesti
ca asta nu era nici macar primul val. Cantam ca inainte, prin tot felul de
birturi sau beciuri. Era placut.

Taranistii ne-au pus la dispozitie un beci pe care noi l-am transformat
imediat in club underground. Credeam c-o sa facem un club super. M-
apuca rasul cand ma gandesc ca ne-am increzut in PNT. Ai mai vazut tu
partid politic care sa fie in slujba tinerilor? In club se „comiteau" o serie
de actiuni care au enervat conducerea partidului, care a preferat sa ne
dea afara si sa inchirieze spatiul unor chinezi care au deschis un
restaurant.

Tot cam pe atunci bivolul congolez a hotarat ca i-a venit randul sa se
insoare si sa-si produca urmasi. A plecat. De atunci nu am mai auzit de
el. Noi ce sa facem? Pai am lasat-o balta o perioada, cu muzica, caci
betiile curgeau intr-un ritm ametitor precum cascada Niagara.

Se punea intrebarea:pe cine sa luam sa ne urle-n microfon? Era in oras
un tip cam schizu pe care il stiam de mai demult, care avea ceva habar
de muzica si mai era si punker. L-am recrutat, asadar, in echipa nebuna.
A-nceput din nou sa mearga bine. Ne-am facut rost de o sala de repetitii
intr-un sat de langa Timisoara intr-un fost C.A.P. Acum au aparut piese
ca Scena lumii sau Minti intunecate. Am apucat sa ne luam si ceva scule
de cantat. A fost totul ok pana cand…

Tipul schizu a declarat ca „orasul asta-i mort" si si-a bagat pula si a
disparut in alta urbe sa-si faca alta trupa.

A reusit.

Noi iar in impas…

Betii,betii,betii…

Dar…

Stateam intr-o zi linistit in cafenea la PNT si aud deodata niste sunete
ciudate afara, de parca cineva mangaia un mistret cu lopata.

Ies…

Era un individ mort de beat, cu o claie de par negru pe cap, care vomita
zidurile cafenelei cu atat entuziasm, de parca era insusi Trotki venit de la
un chef al proletariatului moscovit. Mi-a placut tipul. M-am luminat la fata
si mi-am zis „baiat cumsecade". Ne-am imprietenit.

Mai tarziu am aflat de la el ca forjeaza intr-o trupa grindcore la voce si
chitara sau bass (nu mi-am dat seama ce e, era, o chestie cu cinci corzi
si sunet foarte distorsionat si rapid). L-am combinat sa vina la noi in
trupa, lucru care s-a si intamplat, dupa ce s-a dus pe pula trupa lui.

Stia sa urle si asta ca un ren de Ceahlau. Asa ca l-am manat la microfon
si la chitara de care facusem rost eu de la un bou de la mine de la lucru.
Tipul o tinea in podul casei, am cumparat-o cu 20000 lei. Idiotul.

Trupa a inceput sa sune bine, bine. Venirea lui Trotki a dat un nou imbold
trupei (punk/h.c.). Am inceput sa scotem nasul si pe la festivaluri mai
mari. Au inceput sa scrie de noi si ziarele. Dar o intamplare ne-a facut sa
renuntam definitiv la festurile astea de cacat care se organizau prin tara:

Era odata prin '93 sau '94 la un festival in Craiova (fest cu trupe mari „da"
capitala, cu juriu, cu tot tacamul, de parca s-ar fi ales „Miss Cretinism `
97). Cand ne-a trecut sfertul de ora pe care il primisem pentru cantare
(mai aveam de cantat vreo doua piese si un prieten de-al nostru il tinea de
vorba pe mixerist sa nu ne taie la sunet), noi nu ne-am dat jos de pe
scena, (ce pula mea), in final am fost taiati si publicul s-a enervat asa de
tare, ca a inceput un scandal monstru, de a trebuit sa vina politia sa ne
dea jos si sa ne retina pe motiv de instigare la violenta. Ce tampenie. Am
lasat-o balta cu orice tentativa de comercialism, ne-am refugiat inapoi in
cluburi.

Si pe cand imi era lumea mai draga bate la usa mea, mare, cu aura de
sfant, insusi statul, care-mi spune: "la arme porcule, tara te vrea".
Scuipand a paguba (ca Manole dupa ce-si vedea zidul peste noapte
daramat) m-am dus. Deh, ce era sa fac? Imputitii…

Trotki a pus chitara in cui pentru o vreme si s-a inhamat la bassul meu si m-a inlocuit timp de un an. Dupa cateva luni a aparut in
oras, din neant, un individ (cica mare undergrounder) cam ciudat, slab si jigarit, cu alura de guru ratat, care a pus-o de un club tare.
In clubul asta a inceput sa miste viata punk foarte sanatos. Cam pe aici HAOSUL producea haos. Eu mai saream gardul unitatii si
veneam aici sa defulez, sa cant si sa-mi beau mintile.

In sfarsit, pe mine statul m-a lasat in pace din lipsa vreunui razboi si lucrurile au reintrat in normal. Iar concerte, iar betii. Ne placea sa
cantam si nu scapam nici o ocazie pentru a ne produce. Nu ne interesa nimic material, doar punkul. Da' ala mult de tot. Acum au
aparut piesele Politica, Mizeria, Prostia, Crime savarsite dupa lege, M-am saturat, Popor giugiuk…

In oras rasarisera o gramada de trupe de underground punk, alternative, psichedelic, dark. Dar in '95 a venit la moda un curent de
muzica de genul metal/h.c./hip-hop.Tipul gras si alcoolicul din vana s-au aratat hotarati sa treaca pe genul asta. Eu si Trotki voiam pe
mai departe h.c. punk (old school, nu gluma). Asa ca trupa s-a spart in doua. Noi am luat o mica pauza, iar ceilalti doi si-au facut
trupa IPR, implantandu-si refuz.

In oras au aparut acum doi austrieci cu idei mari in timpuri cacacioase, asa ca au infiintat si ei un club strong, subteran. Aici isi lucra
ficatii lumea „buna" din Timisoara. In clubul asta am cunoscut un tip care era cam suparat si purta cam multe razboaie in creier, dar
stia sa bata la tobe de le pocneau foliile si rupea betele de sareau arsice din ele ca dupa un taietor de lemne. Si individul asta voia sa
cante punk… L-am luat la repetitii sa-i aratam ce putem. Asta cand a vazut a exclamat:"bai sa-mi bag pula asta-i accelerat, eu nu pot
sa bat asa repede", dar pana la urma a putut. A reusit sa fie mai rapid decat rapidul Timisoara-Viena.

Asadar, in 1995 trupa a capatat o componenta stabila: Trotki la chitara si voce, ala care se credea rapidul de Viena la tobe, si eu la
bass. Si asa ne-am inceput drumul spre victorie.

Iar concerte, multe concerte, concerte si iar concerte…

In perioada asta ne caca intelectul piese ca Masina de stat, Mahmur, Gunoi, Noua nu ne pasa, Paranoia, Conceptia, Haos. Mai tarziu
urmeaza titluri ca Faceti ceva, Miopia in Europa, Anomia, Sa nu-ti para rau, Clipa Anarhiei, sau mai noi Razboi in creierul meu, Un
glont si iar tacere, Bandiera Rosa sau Coaie coaie, precum si multe altele… toate izvorate din problemele noastre si modul nostru de
a vedea lucrurile lumesti.

Prin '97 ne-am adunat mai multi si am hotarat sa facem un festival underground fara jocuri de culise, masinatii si esrocherii, unde nu
banul sa fie important sau aparitia standard 'ca sa te dea pe Atomic sau pe Pro', ci pur si simplu dorinta de a canta fara vreo
recompensa materiala, ci doar a publicului. Festivalul asta a fost punct ochit punct lovit. Lumea era prea infometata de muzica
necomerciala… Se organizeaza anual si continua sa se organizeze si acum.

Noi am ajuns prin filiera underground sa cantam si in strainatate si sa aducem la Timisoara trupe din Anglia, Franta, SUA, Argentina,
Germania, Yugoslavia, Ungaria, Croatia, Slovacia…

In 2002, la Teatrul National Timisoara, o parte din noi, impreuna cu o trupa prietena am jucat si am asigurat LIVE! soundul (din piesele
celor doua trupe) piesei de teatru „Eu cand vreau sa fluier, fluier". Premiera a fost urmata de un turneu.

Am colaborat in actiuni cu organizatii ecologiste „Tinerii prieteni ai naturii", cu Sindicatul studentilor timisoreni OSUT, cu Van Graph
(De West), cu INCA si cu Organizatii de ajutorare, cum ar fi cea a punkistilor din Weimar…

Dar, dupa vreo opt ani, tipul accelerat s-a cam saturat sa bata pe nasturi, a tras semnalul de alarma si s-a oprit. Ne-am luat la
revedere. Ritmul dintre noi se schimbase, ideile noastre nu se mai sincronizau. Pacat.

Nu am asteptat prea mult. Tobarul de serviciu al orasului (vorba unui prieten de-al meu-'Il Fenomeno') si-a incaltat betele pe care scria
Haos si s-a razbunat pe tobe dovedindu-se si mai rapid pe traseul Timisoara-Viena. Bun. Ce mai tura-vura, avem un nou tobar. E bun
si gata.HHHH

Acum ce facem, la aproape 12 ani de rezistenta pe baricade?

Pai facem Haos

Haos in Timisoara,

Haos peste tot!